Japonia Drapelul Japoniei Stema Japoniei Drapel Stemă Deviză: Nu are Imn naţional: Kimi Ga Yo
Localizarea Japoniei
Capitală Tokyo 35°41' N, 139°46' E Oraş principal Tokyo Limba oficială Japoneza Sistem politic Monarhie constituţională - Împărat Akihito - Prim-ministru Naoto Kan Independenţă - Suprafaţă - Total 377.835 km² (Locul 60) - Apă (%) 0,8% Populaţie - {{{an}}} 127.076.183 (în martie 2009)[1] loc. (Locul 10) - Densitate 337/km² loc./km² ({{{Densitate-loc}}}) PIB {{{PIB_PPC_an}}} - Total $3800 miliarde (Locul 2º) - Per capita $29.906 Monedă Yenul japonez (JPY, ¥) ({{{Monedă-ISO}}}) Fus orar UTC+9 Zi naţională {{{Zi-naţională}}} Domeniu Internet .jp Prefix telefonic +81
Japonia (în japoneză 日本, se citeşte Nippon sau Nihon, sens literal: originea soarelui) este o ţară din Asia de Est, situată pe un lanţ de insule aflate între Oceanul Pacific şi Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual Ţara de la originea soarelui. Este cunoscută în româneşte şi sub numele de Ţara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum şi o multitudine de insule mici (peste 5000). Cuprins [ascunde]
* 1 Geografie * 2 Istorie * 3 Sărbători naţionale o 3.1 Crăciunul în Japonia * 4 Guvernul şi politica o 4.1 Parlamentul o 4.2 Familia Imperială o 4.3 Relaţiile cu străinătatea * 5 Clima o 5.1 Vegetaţia o 5.2 Fauna * 6 Împărţire teritorială * 7 Economie o 7.1 Agricultură o 7.2 Industrie o 7.3 Servicii * 8 Societate o 8.1 Demografie o 8.2 Religie o 8.3 Educaţie o 8.4 Limbă o 8.5 Cultura o 8.6 Cultura modernă şi contemporană * 9 Note * 10 Bibliografie o 10.1 Cărţi în limba română * 11 Legături externe o 11.1 Situri oficiale o 11.2 Media o 11.3 Alte situri
[modifică] Geografie Pentru detalii, vezi: Geografia Japoniei.
Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu, Hokkaido, Kyushu şi Shikoku, plus numeroase insule mici.
Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului şi placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (40 activi şi circa 150 inactivi) precum şi numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susţine că aceste lucruri contribuie la frumuseţea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât şi în apropierea zonelor de ţărm. Totuşi, lava şi cenuşa rezultate în urma erupţiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populaţiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi. [modifică] Istorie Pentru detalii, vezi: Cronologia istoriei Japoniei. Pentru detalii, vezi: Cronologia împăraţilor Japoniei. Pentru detalii, vezi: Cronologia shogunilor. Pentru detalii, vezi: Cronologia regenţilor.
Conform legendelor şi documentelor japoneze, Ţara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii şi jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic şi neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente sugerează legături cu populaţiile tungusice, altaice şi uralice din Siberia[2]), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceştia şi diferite populaţii malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât şi a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.
În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit mici unităţi statale în insula Kyushu şi în regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influenţa chineză asupra Japoniei, atât în organizarea statului şi a societăţii, cât şi în domeniul artelor şi modului de viaţă. Specialiştii japonezi susţin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte şi motive artistice -, pe care japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local şi dându-le strălucire de-a lungul secolelor.
Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii imperiale. Edo primeşte numele de Tokyo şi devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depăşind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la imperialism. Restauraţia Meiji nu a fost o revoluţie socială, ci a fost o revoluţie de sus[3]Ca urmare, Japonia nu a devenit o democraţie ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, aşa-numitul Genrōin. În 1902 Japonia semnează un tratat de alianţă cu Marea Britanie, fapt care îi va fi de folos în iminentul război ruso-japonez.
Câştigând războaiele cu China (1894-1895, obţine insulele Formosa şi Penghu) şi cu Rusia ţaristă (1904-1905, obţine partea de sud a insulei Sahalin) Japonia devine încet cu încet o mare putere care nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea protectoratului asupra Coreei (1905), Japonia o anexează în 1910.
În Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de puterile Antantei. Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat, concomitent cu pregătirile pentru război. În 1931 Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937 declanşează războiul pentru cucerirea Chinei. Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor atomice la Hiroshima şi Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea necondiţionată la 2 septembrie 1945.
Energiile concentrate spre refacerea întregii ţări şi dezvoltarea susţinută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică de o importanţă recunoscută, cu o intensă viaţă culturală.
Religia acestei tari este SINTOISMUL care in majoritatea oraselor japoneze se practica si de asemenea mai sunt si entitati care practica BUDISMUL. [modifică] Sărbători naţionale Nume Data Comentarii Anul Nou
元日 (Ganjitsu) 1 ianuarie Din 1948. Majoritatea locurilor de muncă dau liber angajaţilor între 29 decembrie 29 şi 3 ianuarie. Ziua Majoratului
成人の日 (Seijin no hi) A doua luni din ianuarie. Din 1948, pentru a-i sărbători pe cei care împlinesc 20 de ani (vârsta majoratului în Japonia) în anul respectiv. Iniţial a fost sărbătorită pe 15 ianuarie, dar din 2000 este a doua luni a lunii ianuarie. Ziua Fondării Naţiunii
建国記念の日 (Kenkoku kinen no hi) 11 februarie Din 1966 (sărbătorită prima dată în 1967). Între 1872 şi 1948, a fost cunoscută ca Kigen-setsu (紀元節, Kigen-setsu?), ziua în care cf. a holiday "Nihon-shoki"—Împăratul Jimmu a fost întronat în 660 î.H. Echinoxul De Primăvară
春分の日 (Shunbun no hi) Cam 20 martie[4] Din 1948. Înainte de 1948, la data echinoxului de primăvară avea loc festivalul Shunki kōrei-sai (春季皇霊祭, Shunki kōrei-sai?). Ziua Shōwa
昭和の日 (Shōwa no hi) 29 aprilie Din 2007. Ziua de naştere a fostului împărat Shōwa. După decesul său în 1989, sărbătoarea a fost numită "Ziua Verdeţii". În 2007, "Ziua Verdeţii" a fost trecută pe data de 4 mai, iar 29 aprilie a fost numită "Ziua Shōwa". Ziua Shōwa este începutul aşa-numitei "Golden Week" ("Săptămâna de aur"). Ziua Constituţiei
憲法記念日 (Kenpō kinenbi) 3 mai Din 1948 pentru a comemora ziua în care constituţia nouă a intrat în vigoare. Ziua Verdeţii
みどりの日 (Midori no hi) 4 mai Vezi comentariul la "Ziua Shōwa". Ziua Copiilor
こどもの日 (Kodomo no hi) 5 mai Din 1948. Este ultima zi a "Săptămânii de aur" (vezi comentariul la "Ziua Shōwa"). Ziua Mării
海の日 (Umi no hi) A treia luni din iulie Din 1995 (sărbătorită din 1996). Iniţial sărbătorită pe data de 20 iulie, a fost schimbată în 2003 în a treia luni din iulie. Ziua Respectului Faţă De Cei În Vârstă
敬老の日 (Keirō no hi) a treia luni din septembrie Din 1966. Iniţial sărbătorită pe data de 15 septembrie ca Old Folks' Day (老人の日, Rōjin no hi?). În 2003, a fost schimbată în a treia luni din septembrie. Echinoxul De Toamnă
秋分の日 (Shūbun no hi) Cam 23 septembrie[5] Din 1948. Înainte de 1948, la data echinoxului de toamnă avea loc festivalul Shūki kōrei-sai (秋季皇霊祭, Shūki kōrei-sai?). Ziua Educaţiei Fizice
体育の日 (Taiiku no hi) a doua luni din octombrie Din 1966. Iniţial sărbătorită pe data de 10 octobrie pentru a comemora deschiderea Jocurilor Olimpice de vară din 1964 din Tokio. În 2000 a fost schimbată pe a doua luni a lunii octombrie. Ziua Culturii
文化の日 (Bunka no hi) 3 noiembrie Din 1948.Comemorează 3 noiembrie, 1946, când a fost anunţată noua Constituţie. Înainte de 1948, a fost o sărbătoare numită Meiji-setsu (明治節, Meiji-setsu?) care comemoora ziua de naştere a Împăratului Meiji. Ziua Recunoştinţei Muncii
勤労感謝の日 (Kinrō kansha no hi) 23 noiembrie Din 1948.Înainte de 1948, a fost ziua festivalului Niiname-sai (新嘗祭, Niiname-sai?). Ziua De Naştere A Împăratului
天皇誕生日 (Tennō tanjōbi) 23 decembrie Ziua de naştere a împăratului a fost sărbătoare naţională începând cu 1868. Iniţial cunoscută drept Tenchō-setsu (天長節, Tenchō-setsu?), a fost redenumită Tennō tanjōbi (天皇誕生日, Tennō tanjōbi?) în 1948. Ziua de naştere a împăratului Akihito, născut în 1933. [modifică] Crăciunul în Japonia
Crăciunul în Japonia nu este o sărbătoare naţională însă, încurajată de companiile comerciale, a devenit o sărbătoare populară în Ţara Soarelui-Răsare. Japonezii fac schimburi de cadouri, iar cadourile copiilor sunt puse lângă pernă în timpul nopţii. Petrecerile de Crăciun se fac înaintea sau după ziua Crăciunului, unic fiind tortul de Crăciun care este făcut din frişcă bătută şi căpşune. Clădirile şi copacii sunt decoraţi cu lumini de Crăciun iar în locurile publice sunt instalaţi pomi de Crăciun. Ajunul Crăciunului a devenit o sărbătoare pentru cupluri în care aceştia îşi dăruiesc cadouri şi îşi petrec timpul împreună.
Prima celebrare a Crăciunului în Japonia a fost înregistrată în 1552 - mesă ţinută de misionarii iezuiţi din prefectura Yamaguchi. Unii consideră că tradiţia celebrării Cracinului a apărut odată cu venirea misionarului Francis Xavier în Japonia în 1549. Începând cu expulzarea misionarilor în 1587 şi interzicerea Creştinismului în toată Japonia în 1612, practicile Creştine au încetat. Totuşi, timp de 250 de ani, o mică enclavă de Creştini, cunoscuţi că Kakure Kirishitan ("Creştin ascuns"), au continuat să practice rituale creştine pe ascuns.
Crestinitatea în Japonia, împreună cu celebrarea Crăciunului a reapărut la începutul perioadei Meiji (1868 - 1912) influenţată de tradiţiile Americane. În acest timp tradiţia s-a extins încet în oraşele mari ale ţării. În anii celui de-al II-lea Război Mondial toate tradiţiile legate de această sărbătoare au fost suprimate. Începând cu 1960, odată cu creşterea rapidă a econimiei şi influenţa dramelor TV Americane, Crăciunul a devenit popular printre Japonezi, însă fără conotaţie religioasă. Pentru mulţi Japonezi celebrarea Crăciunului este similară participării la un matsuri, unde participanţii, de multe ori, nu dau importantă zeităţii (kami) celebrate. Începând cu 1970 multe cântece şi filme TV prezintă Crăciunul că o sărbătoare pentru îndrăgostiţi. [modifică] Guvernul şi politica Pentru detalii, vezi: Politica Japoniei.
În studiile academice, Japonia este, în general, considerată o monarhie constituţională, bazată în mare parte pe sistemul britanic şi având puternice influenţe ale unor ţări din Europa continentală legea civilă, cum ar fi Germania şi Franţa. De exemplu, guvernul japonez a stabilit Codul Civil, Minpo, făcând referinţă la Codul Civil francez din 1896. Împreună cu modificările din al 2-lea Razboi Mondial, codul rămâne valabil chiar şi în ziua de azi în Japonia. [1] [modifică] Parlamentul Parlamentul în şedinţă comună.
Constituţia Japoniei specifică faptul că "cel mai înalt organism de putere în stat" este parlamentul bicameral, Dieta Japoniei. Dieta constă din Camera Reprezentanţilor (Camera inferioară sau Shūgi-in) cu 480 de locuri, aleasă prin vot popular, la fiecare patru ani sau la dizolvare, şi o Cameră a Consilierilor (Camera superioară sau Sangi-in) de 242 de locuri, ai cărei membri aleşi popular au mandate de şase ani. Există vot universal pentru adulţi (peste 20 de ani), cu vot secret pentru toate oficiile elective.
Cabinetul este compus dintr-un Prim Ministru şi miniştri de stat, şi răspunde direct Dietei. Primul Ministru trebuie să fie membru al Dietei şi este desemnat de colegii săi. Primul Ministru are puterea de a numi sau demite miniştri, majoritatea acestora fiind, obligatoriu, membri ai Dietei, toţi membrii cabinetului trebuind să fie civili. Partidul Liberal Democrat (PLD) a fost la putere între 1955- 2009, cu excepţia unui guvern de coaliţie, format de partidele de opoziţie în 1993; Din septembrie 2009 Partidul Democrat din Japonia, de orientare liberal-socială este la guvern, în coaliţie cu „Partidul Social-Democrat” şi cu „Noul Partid al Poporului”. [modifică] Familia Imperială Palatul Imperial din Tokyo este principala reşedinţă a împăratului
Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei. Constituţia Japoniei defineşte împăratul ca "simbol al statului şi al unităţii poporului". El execută datorii ceremoniale şi nu are putere reală, nici măcar în situaţii de urgenţă. Suveranitatea este pusă în mâinile poporului japonez prin constituţie. Deşi statutul său oficial este disputat, la ocazii diplomatice, împăratul tinde să se comporte (doar dacă are susţinere publică) ca şi cum ar fi şef de stat. În 2006, Japonia este singura ţară din lume condusă de un împărat. Floarea familiei imperiale japoneze este crizantema. [modifică] Relaţiile cu străinătatea
Japonia este stat membru ONU şi un membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU. De asemenea, şi-a câştigat şi statutul de membru permanent al "G8 Nations" (Grupul celor Opt Naţiuni). [modifică] Clima Pentru detalii, vezi: Clima Japoniei.
Clima variază mult, de la temperată-rece în nord, cu ierni aspre, la subtropicală în sud.[6] [modifică] Vegetaţia Pentru detalii, vezi: Flora Japoniei.
Vegetaţia se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede şi cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuşi, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafaţa Japoniei este acoperită de păduri. [modifică] Fauna Pentru detalii, vezi: Fauna Japoniei.
Fauna aparţine subregiunilor euro-siberiană şi chino-manciuriană (ursul japonez, maimuţa japoneză, cocoşul japonez). Diversitatea şi unicitatea peisajului arhipeleagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naţionale. [modifică] Împărţire teritorială
Japonia este o ţară insulară, fiind alcătuită din aproximativ 3000 de insule, dintre care cele mai mari (de la nord la sud) sunt: Hokkaido, Honshu, Shikoku şi Kyushu. Japonia are un relief muntos, aproximativ 80% din suprafaţă este ocupată de munţi cu vârfuri înalte, uneori depăşind 3000 metri, fiind înconjuraţi de văi adânci, care formau în trecut bariere împotriva cotropitorilor. Harta Japoniei, cu prefecturile numerotate conform ISO 3166-2:JP.
Administrativ, Japonia se împarte în următoarele 47 de prefecturi- 都道府県 (todōfuken, 都道府県?):
Prefecturile sunt, mai departe, împărţite în municipii- 市 (shi, 市?), oraşe- 町 (machi, 町?) şi sate- 村 (mura, 村?). Municipiile mai mari sunt împărţite în sectoare- 区 (ku, 区?), iar porţiunea centrală din Tokyo este divizată în 23 de sectoare. În zonele rurale mai există o diviziune administrativă, gun 郡 (gun, 郡?). [modifică] Economie Aeroportul Internaţional Kansai, construit pe o insulă artificială Pentru detalii, vezi: Economia Japoniei. [modifică] Agricultură
Agricultura asigură ¾ din necesităţile populaţiei în produse alimentare. Agricultura japoneză dispune de puţine terenuri arabile, care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor. Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile cimpii litorale, irigate, precum şi pe pantele munţilor. Datorită selecţiei, chimizării şi muncii insistente a ţăranului japonez, se obţin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grîul, cartoful, sfecla de zahăr, soia şi diverse legume. Este foarte răspîndit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creşterea viermilor de mătase. Japonia de rînd cu China, este principalul producător de mătase naturală.
În ultimii ani se înregistrează o creştere substanţială a suprafeţelor plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, şi citruşi.
În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine şi porcine. O îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producţia mondială de peşte după China şi Peru. [modifică] Industrie
* Industria construcţii de maşini: autoturisme, nave maritime- Locul 1 pe glob[necesită citare]
* Industria siderurgică: Locul 1 pe glob[necesită citare]
* Industrie chimică: ciment, textilă
* Agricultura: cultura plantelor: orez, trestie, ceai, legume, pomi fructiferi
* Sericicultura: creşterea viermilor de mătase
* Pescuitul: Locul 3 pe glob[necesită citare]
* Transporturile: foarte dezvoltate, rutiere, legatura dintre cele 4 insule se realizează prin tunele submarine (cel mai mare tunel are 54 km lungime), cele mai dezvoltate companii aeriene din Asia.
[modifică] Servicii [modifică] Societate
În prezent (2007), în Japonia sunt 75 de închisori . [modifică] Demografie Pentru detalii, vezi: Populaţia Japoniei.
În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume. Conform statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori, începând din anii 1950, şi se preconizează că va ocupa acest loc şi în deceniile următoare. În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de milioane de locuitori, depăşind zonele Ciudad de México şi New York, amândouă cu aproximativ 19 milioane de locuitori.[7]
În prezent (mai 2010) în Japonia există circa 1,7 milioane de imigranţi[8]. [modifică] Religie Te
japan_golden_pavillion
japonia 100
japonia 200
japonia 300
japonia 400
japonia 500
japonia 600
japonia 700
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: yoshiko
Mesaj:
yoshiko
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.